Succesiunea

Unul din punctele cele mai controversate de către istorici a fost succesiunea, reală sau ipotetică a Ordinului Templului. Mai multe obedienţe templiere reclamă această succesiune. Cavalerii de Saint Bernard reuniti astazi in Ordo Equestri Sancti Bernardus (O.E.S.B.) sunt legati istoric de cele mai credibile dintre Obedienţele templiere.

Cel mai important aspect, pentru cei care îşi doresc sa facă parte din cavaleria templieră, este practicarea Idealului Ordinului Templului. Începând cu 1374, succesiunea Ordinului a supravieţuit în mai multe ţări, în special în Spania şi Portugalia. Şi în alte ţări, în mod clandestin. Una din filierele posibile ar fi poate cea legata de Jean Marc LARMENIUS. Se pare că acestuia i-a dat Jacques de MOLAY puterile sale prin Carta cunoscută ca “Larmenius”.

La 13 februarie 1324, prin decretul de transmitere, se va perpetua Ordinul de-a lungul secolelor. Aceasta cartă a fost semnată de către toţi Marii Maeştri care au urmat până în zilele noastre. Mari nume ale aristocraţiei, precum, Bertrand du Guesclin, s-au regăsit la conducerea Ordinului.

În Spania, Ordinul de Monetesa devine succesorul legitim al Templului. În 1319, Maestrul Ordinului de Calavtrava trimite zece cavaleri pentru a forma o noua Miliţie, în urma unui acord semnat cu Papa Ioan XXII.

În Portugalia, Ordinul ia numele de Ordinul Militar al lui Christos. A fost fondat la 15 martie 1319, de către vechiul Maestru al Ordinului de Avis, Frei Gil Mortins, şi precum în Spania, cu acordul Papei Ioan XXII.

În Franţa, Ordinul a trăit clandestin. În 1705, Regentul Filip, duce de Orleans devine Mare Maestru şi modifică Statutul. Templierii lui Larmenius, sunt consideraţi la Paris ca succesori demni ai Ordinului. La începutul secolului XIX, Bernard Raymond Fabré-Palaprat devine Mare Maestru.

Începând cu 1827, nu mai sunt Mari Maeştri şi Regenţe. Războiul din 1940 şi ocupaţia Belgiei de către nemţi ameninţă existenţa Ordinului. Fratele Émile Clément Joseph Vandenberg, Regent din 1935, transmite Arhivele Ordinului Fratelui Antonio Campello Pinto de Sousa Fontes, Mare Prior al Portugaliei. Prin Decretul Magistral din 23 decembrie 1942, îi transmite Regenta şi paza Ordinului, cu toate puterile, drepturile şi prerogativele sale de Mare Maestru.

Prin procesul-verbal din 20 august 1948, Prinţul Regent, Don Antonio Campella Pinto de Sousa Fontes desemnează ca succesor la regenta pe unicul său fiu, Don Fernando Campella Pinto Pereira de Sousa Fontes, Prinţ Regent al O.S.M.T.H. si care impreuna cu Michel Picandet, Grand Maitre H.M. al O.E.S.B., perpetueaza traditia cavalereasca templiera.

Ordo Equestri Sancti Bernardus in calitate de mostenitor spiritual si traditional al Milicia Christi, al carui parinte spiritual este Bernanrd de Clairvaux, lucreaza in prezent pentru indeplinirea acelorasi scopuri pe care le-au insusit stravechii nostrii frati cavaleri pentru crearea unei lumi in care tot ce este uman se poate realiza in intregime intr-o ramificatie armonioasa si echilibrata a tuturor posibilitatior.

Image
Image

Serge Guillemont, Grand Prieur Magistral O.E.S.B. Franța, Don Fernando Campella Pinto Pereira de Sousa Fontes, Prinţ Regent al O.S.M.T.H. și Michel Picandet, Grand Maitre H.M. O.E.S.B.